Terminând orele am trecut pe lânga ei zâmbind neoprindu-ma sa stau la vorbe. Ce rost avea? Oricum nu gaseam niciodata un subiect bun de discutie.Am grabit pasii si am ajuns înaintea tuturor la autobuz. Am zâmbit simtindu-ma mândra ca am cel mai bun loc din autobuz.Aveam destule statii de mers asa ca mi-am lipit capul de geam si am lasat peisajul primaverii sa imi fure privirea.Copacii deabea înforisera,peste tot unde te uitai vedeai numai culorile vii si pastelate ale primaverii.Rozul florilor de cires completând verdele crud al frunzelor tinere, iarba crescuta de câtiva centimetrii si gradinile parcurilor îmbujorate cu lalele.Ma afundasem in gândurile mele atât de mult încât nici nu mi-am dat seama ca Joel vorbea cu mine decât atunci când m-a înghiontit.
Mi-am dezlipit ochii de la peisajul minunat pe care îl adoram si m-am întors sa vad ce vrea.Robert era pe jumatate coreean.L-am privit in ochii lui caprui precum doua migdale, iar el îmi zâmbi strengareste dezvelindu-si dintii albi precum laptele.Era usor sa te pierzi în ochii lui.Parea ca vrea sa ma hipnotizeze când se uita fix in ochii mei.Am scuturat usor din cap sperând ca el nu o sa observe.
-Hei,Cris,ce-i cu tine?întreba el nedumerit.Ai fost macar putin atenta la ce am zis eu?
M-am înrosit la fata înainte sa pot zice ceva.
-Scuze Robert,admiram peisajul,am zis eu uitându-ma la degetele mele care se împleticisera.
-Nu pot sa cred ca tot timpul asta eu am vorbit de unul singur.Esti fenomenala Cris!
-Hei,nu fi rau Joel,uita-te si tu cât de frumos e cartierul nostru împânzit de primavara.Dupa ce am rostit cuvintele l-am privit ca un catelus care se milogeste dupa o îmbratisare,lucru care mereu functiona.Deci? Ce ziceai?
-Ok,ok…esti “iertata”,zise el ciufulindu-mi parul.Dupa cum ziceam si tu nu ma ascultai,mâine iesim la un film,eu,Marc,Ana si Carla.Ma gândeam ca ai vrea sa vi si tu.
Nu stiam ce sa îi zic.Nu îmi facea tocmai placere sa stau în preajma Anei iar cu Marc eram sigura ca o sa dam de bucluc.Asa ca am încercat sa il mint cât mai frumos pe Robert.
-Oh!Nu stiu daca pot.Ai mei împlinesc 23 de ani de casnicie asa ca se duc la o cina romantica in oras iar eu ar trebui sa fiu bona lui fratimiu.Poate altadata,am mintit eu zâmbind pentru ca el parea sa ma creada.
-Cu siguranta.Îmi pare rau ca trebuie sa îl dadacesti pe Sebi.
Mai bine il dadacesc pe Sebi decât sa o vad pe Ana am gândit eu.
-Ei bine,eu aici cobor.Succes la dadacit ! spuse el râzând malefic.
Am întins mâna sa îl lovesc dar el deja disparuse.M-am ridicat în picioare stiind ca urmatoarea era statia la care coboram eu.Am privit în jos ca sa fiu sigura ca nu calc în vreo gaura.Autobuzul scolii era atât de vechi încât avea gauri.Geamurile deabea mai stateau închise iar imitatia de piele de pe scaune era jupuita si decolorata.Am pasit usor în fata si mi-am înfasurat mâna de bara ruginita care acum era de o temperatura suportabila.Iarna daca puneai mâna pe bara aveai impresia ca acolo îti ramâne mâna.
Nici bine nu m-am dezmeticit ca soferul ajunsese deja in statie. Zgomotul usilor deschizandu-se era ca si cum ai fi zgariat tabla cu unghiile si nimic nu iti ridica parul de pe maini cum o facea zgomotul usilor de la autobuzul scolii. Am coborat fara sa ma uit in urma si inconjurata de fumul pe care il lasa masinaria in urma mi-am pus geanta pe umar. Pe langa fumul innecator se simtea un vag miros de trandafiri care ulterior te izbea direct in fata. Am urmat parfumul feminin al florilor si am lasat soarele sa imi mangaie chipul iar vantul sa se joace in parul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu